Lucia di Lammermoor

Denumirea originală: The Bride of Lammermoor

Libretul: Salvadore Cammarano

După drama istorică Mireasa din Lammermoor scrisă de Walter Scott

 

Dirijor:   

Regia: Mihai Timofti  Maestru în Artă

Scenografia: Irina Press  Maestru în Artă

Coregrafia: Eugen Gîrneţ  Maestru în Artă

Prim Maestru de Сor:  Oleg Constantinov Maestru în Artă


Premiera mondială: 26 septembrie 1835, la Teatrul San Carlo din Neapole.

Premiera la Chişinău: 20 februarie 1993, la Opera Naţională a Republicii Moldova.    

 


Roluri şi interpreţi

 

Lordul Enrico Asthon - baritone -  
Lucia 
- soprano -  
Edgardo Ravenswood 
- tenor -  
Arthuro Bucklaw 
  - tenor -  
Raimondo Bidebent  
- bass -  
Alisa, pritena Luciei  
- mezzo-soprano -  
Normanno  
- tenor -   

 

 

 

“Fiecare artist contribuie cu talentul său, cu munca sa, la cultivarea frumosului, care este menit să dea un impuls pornirilor celor mai nobile ale sufletului omenesc”.

George Enescu

 

 


Istoria creării

Drama istorică Mireasa din Lammermoor scrisă de Walter Scott a atras atenţia mai multor compozitori  ai sec. XIX. Astfel se face, ca pînă la G.Donizetti să fie scrise deja trei opere cu acelaşi titlu, Lucia di Lammermoor, de către Ivar Frederik Bredal, Michele Carafa şi Alberto Mazzucato.Însă nici una din operele menţionate nu s-a păstrat în repertoriul teatrelor lirice. O soartă deosebită a avut-o opera lui G. Donizzeti, care devine cea mai cunoscută şi apreciată lucrare din creaţia sa."Donizetti, prin această lucrare, se evidenţiază nu numai ca un inovator al expresiei belcantoului, ci şi ca un artist capabil să creeze un teatru muzical de înaltă semnificaţie umană"1. Capodoperă a romantismului italian, Lucia di Lammermoor reprezintă una dintre ultimele mari creaţii preverdiene, în care belcantoul este învestit cu valenţe expresiv - dramatice .

Acţiunea se petrece în Scoţia la sfârşitul secolului al XVI-lea.

ACTUL I

„Lordul Enrico Asthon, duşman de moarte al familiei Ravenswood, reuşise printr-o serie de fărădelegi să distrugă aproape toată această familie şi să-i acapareze averea. Situaţia lui era însă critică, deoarece căzuse în dizgraţia reginei. Ultima scăpare o întrevedea în căsătoria surorii sale, Lucia, cu lordul Arthuro, favorit al curţii. În timp ce mărturisea aceste gînduri slujitorului său, Enrico este anunţat că în preajma castelului se află ascuns Edgardo de Ravenswood, singurul moştenitor al familiei duşmane rămas în viaţă. Furia şi ura lui răbufnesc şi mai puternic, aflînd că Lucia era îndrăgostită în taină de acest tînăr. În grădina castelului, lîngă vechea fîntînă, Lucia povesteşte credincioasei confidente, Alisa, cum în plimbările-i singuratice, ea a avut impresia că zăreşte în undele vechii fîntîni chipul trist şi însîngerat al soţiei unuia dintre membrii familiei Ravenswood, ucisă cîndva de acesta, din gelozie. Imaginea aceea înfricoşătoare reuşeşte să o alunge din minte doar datorită clipelor de fericire pe care le trăieşte în preajma iubitului ei. Soseşte Edgardo, care o anunţă că va pleca pentru un timp în străinătate cu o misiune de încredere, ceea ce îl obligă să amîne căsătoria, păstrînd încă în taină logodna lor. Înainte de a se despărţi, el îi dăruieşte inelul său, simbol al legămîntului şi credinţei jurate.

ACTUL II

După plecarea lui Edgardo, Lucia trăieşte într-o puternică tensiune sufletească provocată de grija pentru iubitul de la care nu primeşte nici o veste şi de teama că fratele ei intenţionează să o mărite cu un lord aflat în graţiile reginei. Într-adevăr, Enrico o cheamă şi-i prezintă această căsătorie ca pe o datorie faţă de onoarea familiei pe care doar ea ar mai pute-o salva. Lucia respinge orice încercare de convingere: ea a jurat credinţă unui om şi o va păstra. Viclean şi pregătit pentru acest refuz, Enrico, care avusese grijă să distrugă toate scrisorile trimise de Edgardo din străinătate, îi arată surorii sale o scrisoare falsă anume ticluită ca din partea logodnicului ei, prin care acesta o dezleagă de jurămîntul dat, fiindcă el „iubeşte o altă femeie”. Lovitura, pe cît de neaşteptată pe atît de grea, răneşte adînc sufletul curat al Luciei. Totuşi ea refuză şi acum să-şi calce jurămîntul. Ultima încercare a lui Enrico este o altă minciună. El îi spune că respingerea acestei căsătorii va duce la condamnarea lui la moarte. Răpusă de această ameninţare şi de suferinţa iubirii înşelate, Lucia cedează. În mijlocul oaspeţilor, Lucia, pe al cărui chip se citeşte suferinţa, este adusă şi pusă să semneze contractul de căsătorie. Dar în momentul următor apare Edgardo care, uluit de ceea ce se întîmplă, o acuză de trădare pe logodnica necredincioasă, în timp ce Enrico vrea să-l dea afară din castel. Glasurile lor se amestecă într-un singur suflu, ecou al unor sentimente puternice şi contradictorii. Înainte de a ieşi, Edgardo, pradă disperării, aruncă inelul de logodnă în faţa Luciei şi o blestemă. În atmosfera de veselie care domneşte printre oaspeţii invitaţi la această căsătorie, este adusă o veste cumplită: Lucia a înnebunit de durere şi şi-a ucis soţul. Pradă halucinaţiilor, cu ochii rătăciţi, ea apare ţinînd în mînă un pumnal pătat cu sînge. Sub privirile îngrozite ale invitaţilor, Lucia retrăieşte (prin imaginaţie) clipele fericite alături de Edgardo, crezîndu-se încă logodnica lui; apoi, mintea tulburată i se zbate sub povara unor năluciri ameninţătoare.

ACTUL III


În cimitirul în care erau înmormîntaţi strămoşii săi, Edgardo a venit să-şi ia adio de la tot ce-l mai lega de viaţă, care nu mai avea sens fără dragostea Luciei. Aici îl aşteaptă, pentru duel, lordul Enrico Asthon. Se aud paşi în întuneric... sunt invitaţii veniţi de la castel; ei aduc vestea nebuniei Luciei. Edgardo vrea să alerge să o vadă, dar este prea tîrziu. Clopotul castelului anunţă moartea nefericitei. Edgardo, convins acum de credinţa şi dragostea ei, adresează o ultimă chemare sufletului nepătat şi cu o lovitură de pumnal îşi curmă viaţa”2 .

1 Constantinescu, G., Caraman-Fotea, D. Ghid de operă. – Bucureşti, 1971.
2  Constantinescu, G., Caraman-Fotea, D. Ghid de operă. – Bucureşti, 1971.

Calendarul Spectacolelor:
Noutăţi

Informații la numărul de telefon: 022 24 51 04