Arta de a călca pe picioare frumos, parte a unei maşinării

Timpul.md - E timpul sa stii! Unicul cotidian national!

http://www.timpul.md/articol/arta-de-a-calca-pe-picioare-frumos-parte-a-unei-mainarii-42591.html?action=print

 Arta de a călca pe picioare frumos, parte a unei maşinării

 publicat în Artă pe 8 Aprilie 2013, 08:55

 O adevărată maşinărie care creează de la costume la talente ale baletului şi operei autohtone este Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”.

 Odată ce ajungi să o cunoşti puţin pe dinăuntru, înţelegi că, exact ca într-un ceas mecanic, toate elementele trebuie să funcţioneze la perfecţie, căci de fiecare detaliu depinde soarta şi reuşita spectacolului.

Preferăm cunoscutul şi amuzantul

Majoritatea baletelor din repertoriul teatrului sunt clasice, coregrafia fiind preluată de la Marius Petipa, considerat cel mai bun coregraf din lume. Astfel, tehnica este transmisă şi păstrată cu sfinţenie de pedagogi care lucrează cu balerinii pentru a aduce la perfecţiune limbajul corpului, exact aşa cum a fost gândit de coregraf.

 „Numerele de balet sunt interpretate, evident, de balerini, dar mai sunt dansuri realizate chiar de solişti, de actori, până şi corul dansează. Eu îi învăţ să se mişte, să trăiască rolul. Se spune că atunci când actorului nu-i ajung cuvinte să se exprime în text dramatic, el începe să cânte, după care urmează dansul, deci totul merge în crescendo”, povesteşte regizorul Mihai Timofti, prins în plin proces de repetiţie a spectacolului de operetă „Văduva veselă”.

 Repertoriul Teatrului de Operă şi Balet fiind mai mult dramatic, s-a ivit necesitatea de a prezenta spectatorului ceva mai vesel, mai diferenţiat, totuşi procesul de creare a unei operete este complicat, fiindcă sunt implicate mai multe elemente, precum textul dramatic, jocul actoricesc şi vocal. „Genul operetă este uşor pentru spectatori, dar pentru noi este foarte complicat, fiindcă trebuie să ai plastică bună, măiestria actoricească să fie la un nivel foarte înalt şi, desigur, voce, care pentru soliştii de operă nu e o greutate. Plastica şi vorbirea dramatică, însă, necesită foarte multă muncă. Noi am mai avut „Liliacul” în anii ’90 în rusă, în 2006 am montat-o în engleză, acum eu montez „Liliacul” în română. La 20 iunie va fi premiera operetei”, relatează regizorul cu o experienţă de 48 de ani. Un spectacol de debut este pregătit în minimum o lună-două, cu condiţia că partiţiile să fie învăţate, orchestra pregătită şi decoraţia gata.

 

În operă sunt titluri de balet care au ajuns să fie foarte populare, precum „Spărgătorul de nuci” sau „Lacul lebedelor”, dar sunt multe altele chiar mai dificile, mai grandioase. „Din păcate, lumea le preferă pe cele despre care a auzit mai multe şi vine fără să se pregătească, fără să citească rezumatul istoriei”, explică cu regret Larisa Casap, impresarul artistic al teatrului. Deşi ea spunea în timpul repetiției spectacolului „Romeo şi Julieta” că anume rezultatul final este cel care cucereşte şi sensibilizează sufletele, sunt suficiente câteva clipe de vizionare a unei repetiţii de balet sau operă ca să te îndrăgosteşti de balet şi muzica clasică.

Lucrul în echipă, cu pasiune şi dragoste

 La repetiţia spectacolului „Romeo şi Julieta”, pedagogul de balet, Olga Gurievscaia, cea care a jucat pentru prima oară în Moldova rolul Julietei, a fost surprinsă în procesul de povăţuire în arta baletului a trei discipoli ai ei, artiştii Anastasia Homiţcaia, Anatolie Ustimov şi Tudor Tudose. Primii doi, solişti principali, chiar dacă erau doar în repetiţie, dansând, transmiteau acele sentimente de dragoste şi suferinţă pe care a vrut Shakespeare să ni le trezească când a scris „Romeo şi Julieta”. Astfel, lucrul în echipă la o pereche de balerini ajunge să fie ingredientul cheie, graţia transmiţându-se de la unul la altul, mişcările sunt în tandem.

 

Rolurile principale se obţin prin foarte multă muncă, un artist din corpul de balet trebuie să se perfecţioneze şi să înveţe multe pentru a ajunge solist, pentru a ajunge la tehnica necesară. Astfel, soliştii sunt cei care fac o muncă titanică, fiecare rol învăţându-se în parte.

Toţi cei care se visează balerini trebuie să înceapă pregătirile de la cinci ani, după care să facă şi facultate, specializându-se în balet. Odată cu începerea activităţii în specialitatea aleasă, viaţa balerinilor prinde un nou contur şi decurge după un program strict. În fiecare zi de dimineaţă, până la orele 10-11, în funcţie de program, balerinii au repetiţii la lecţiile de clasică, în care fac încălzirea, exerciţiile, poziţiile pe care şi le şlefuiesc pentru ţinerea în formă, după care urmează repetiţiile de spectacol, fie operă sau balet.

 

„În balet nu poate fi vorba de surmenaj, ci doar de menţinerea în formă. Balerinii o fac cu plăcere şi pasiune, pentru că fără aceste două ingrediente nu poţi face balet veritabil. Astfel, baletul este muncă în care trebuie să te expui total, o tehnică complicată, clasică, performantă care include şi sentimente, şi emoţii care te fac să trăieşti. Fără să simtă spectacolul, balerinii nu pot transmite subiectul prin limbaj coregrafic sau prin expresia feţei”, spune Larisa Casap.

 

În prezent, artiştii noştri adună în repertoriul lor tot mai multe spectacole, pleacă peste hotare şi sunt vânaţi de teatrele de operă şi balet europene. Acest fapt întristează şi bucură, în acelaşi timp, dar, în primul rând, motivează şi mai mult instituţiile de balet să crească noi talente.

Calendarul Spectacolelor:
Noutăţi

Informații la numărul de telefon: 022 24 51 04