Elevul marelui Mascagni

În acei ani, cînd Mascagni trăia la Milano, în oraş erau o mulţime de oameni jucători la flaşnetă. Cineva odata dintre ei s-a oprit în faţa ferestrei lui Mascagni... Dar omul învîrtea foarte repede manivela flaşnetei sale, melodia răsuna în aşa un temp repede, că maiestrul nu a mai putut rezista, a eşit repede afară şi singur a luat flaşneta şi a inceput să cînte, arătîndu-i în ce temp trebuie de jucat.

În ziua următoare acelaşi om iaraşi s-a ivit în faţa ferestrei compozitorului. Dar acum pe instrument era alipită o bucată de carton unde era scris: „Elevul marelui Mascagni. Va rugăm să nu vă zgîrciţi”...