Denumirea originală: L'elisir d'amore
Libretul de Felice Romani
După Le Philtre de Eugene Scribe
Regia: Ludmila Alioşina Artist al Poporului
Scenografia: Irina Press
Pictor de costume: Irina Press
Coregrafia: Eugen Gîrneţ Maestru în Artă
Conducerea muzicală: Andrei Iurkevici (Ucraina)
Premiera mondială: 12 mai 1832, la Teatrul Canobbiana din Milano.
Premiera la Chişinău: 30 decembrie 2009, la Teatrul Naţional de Operă şi Balet al Republicii Moldova.
|
Roluri şi interpreţi |
|
Adina
Nemorino
Belcore
Dulcamara
Gianetta
Dirijor Regia |
Galina Muşurov
Serghei Pilipeţchi
Petru Racoviţă Maestru în Artă
Alexei Digore
Irina Şciogolev
Andrei Iurchevici (Ucraina) Ludmila Alioşina Artist al Poporului |
| |
“Muzica lui Donizetti este fermecătoare, cuceritoare, admirabilă!”
Vincenzo Bellini | |
Istoria creării
G.Donizetti, un mare compozitor italian al sec. XIX, la vîrsta fragedă de 34 de ani, a scris renumita sa operă Elixirul dragostei, a 40 după număr. Pentru a înţelege tempoul în care lucra compozitorul, vom da citire unor rînduri dintr-o scrisoare adresată libretistului său, F.Romani, în vederea scrieirii operei Elixirul dragostei: „Eu trebuie să scriu o operă în două săptămîni. Pentru lucrul dvstră, eu vă ofer o săptămînă”... În aceste condiţii în care timpul presează, iar munca se îmbină cu frumosul, apare una din cele mai renumite opere a compozitorului italian G.Donizetti Elixirul dragostei”.
Acţiunea se desfăşoară într-un sat italian, în secolul XIX.
ACTUL I
“Tînărul Nemorino din apropierea Florenţei este nespus de îndrăgostit de frumoasa Adina, pe care zadarnic încearcă să o convingă de iubirea sinceră pe care i-o poartă. Şireată, Adina îl respinge. Înconjurată de prieteni, ea le povesteşte legenda Isoldei în a cărei inimă s-a aprins iubirea pentru Tristan, datorită unui elixir vrăjit pe care l-a băut. Farmecul Adinei l-a atras şi pe sergentul Belcore, care caută s-o cucerească, fără să reuşească. Dar lui Nemorino îi vine în ajutor, pe negîndite, celebrul doctor Dulcamara. Leacul lui “a-tot-tămăduitor” are puteri miraculoase, care vindecă totul fără excepţii. Cum însă Dulcamara nu era decît un şarlatan, pretinsul elixir pe care i-l vinde lui Nemorino nu era decît o sticlă de vin roşu, care, consumat cu credinţă, a mărit curajul îndrăgostitului, permiţîndu-i să fie sigur de el şi indiferent faţă de Adina. Rănită în propriul amor şi dornică să se răzbune, Adina hotărăşte să se mărite cu sergentul Belcore. Nunta urmează să aibă loc peste cîteva zile, dar un ordin, care îl obligă pe soldat să părăsească satul, face ca ceremonia să fie hotărîtă pentru aceeaşi seară. Cel mai lovit de această veste este Nemorino, care îşi dă seama că o va pierde pe fata iubită şi încearcă să o convingă să amîne fie şi o singură zi căsătoria.
ACTUL II
Disperat de refuzul Adinei, Nemorino dă glas zbuciumului sufletesc. Ultima lui speranţă este o nouă sticlă cu elixir care ar reuşi poate să-i înlăture necazurile. Dar, pentru a o obţine de la doctorul Dulcamara, are nevoie de bani. Orice sacrificiu i se pare firesc pentru a-şi salva dragostea, aşa încît intră în serviciul sergentului Belcore, rivalul său, căpătînd astfel banii necesari. Dar o întîmplare neaşteptată îi vine în ajutor: toată averea unui unchi bogat, care murise, îi revine lui, făcîndu-l un fericit moştenitor. Bucuria tînărului este împărtăşită de toţi sătenii. Iată însă că puterea miraculosului elixir va trebui să-i servească acum şi Adinei, îndrăgostită în realitate de Nemorino. Ea apelează în taină la Dulcamara, de la care află că bietul băiat îşi vînduse libertatea din dorinţa de a-i cîştiga dragostea. Convinsă de iubirea curată a lui Nemorino, Adina va obţine eliberarea lui din serviciul lui Belcore şi va rămîne alături de el pentru totdeauna”1.
1 Constantinescu, G., Caraman-Fotea, D.
Ghid de operă. – Bucureşti, 1971.
Septembrie
